Nu voi scrie despre viata de student; nu acum. Voi scrie despre ceea ce mi-a furat destinul; nostalgii ce nu se vor mai intoarce, presupuse amintiri, demult pierdute.
Prietenii
Nu, nu le pot tine aproape. Cu cat timpul se scurge mai repede, cu atat distanta dintre noi pare tot mai mare, desi, fizic, ea este infima. Continui sa sper; continui sa lupt. Cu mine insami si imaginatia mea aparent bolnava. Astazi am fost atat de aproape, si totusi atat de departe. As vrea ca macar o data timpul sa fie de partea mea si sa-mi ofere un minut de apartinatate.
Familie
Imi imaginez momentul in care toti verisorii mei vor trece pragul maturitatii. Poate ca atunci voi asista la momentele importante din viata lor. Niciodata, insa, nu ma voi ierta ca le-am pierdut pe cele de inceput. Timpul se scurge repede. Toti imbatranim. Voi rata momente de la inceputul vietii unora si de la sfarsitul altora. Nu promit nimic. Sper ca Dumnezeu sa-mi mai dea ragaz pentru a le spune cat de mult ii iubesc.
El
Da, ma impart in 100 de directii. Si nu, nu pot sa le fac pe toate perfect, oricat de mult mi-as dorii. O clona ar fii perfecta: una pentru minte, alta pentru suflet. Stiu ca intr-o zi voi regreta timpul nepetrecut impreuna. Dar stiu ca imi voi amintii cu multa bucurie si caldura toate momentele in care te-am simtit o parte din mine. <Te iubesc>
Roxana
Da, am scris pe blog. Ar fi cazul sa o faci si tu. Uneori cea mai buna metoda de a te elibera este introspectia manifestata prin scris, dans, fotografie etc. Baliverne. Ai talent, foloseste-l!
Ura
Nu mai sunt capabila de sentimente negative. Am petrecut prea mult timp incercand sa fiu ceea ce nu sunt; incercand sa port pica si sa urasc. Poate ma las calcata in picioare, dar macar imi pastrez integritatea.~Oare?~ Astazi sunt pasnica.
Vise
Sunt tot acolo. Nu-mi place sa fac aceeasi greseala de 2 ori. Si, atunci, oare de ce o fac? Poate pentru ca ma simt presata de tot/toti ce ma inconjoara. Sunt ale mele. Eu decid ce fac cu ele. Si da, vreau sa devina realitate.
Noapte buna
Am deviat prea mult de la subiect. Un titlu mai potrivit ar fii "evadare din ratiune". Nu il schimb. Cui nu-i place, sa nu se uite. ~S-a dus si calmul~
* Cauţi visele, nu-i aşa ? Însã nu le zãreşti decât umbra ; te îndrepţi spre ea, dar niciodatã nu gãseşti altceva decât parfumul amintirilor.*
duminică, 4 decembrie 2011
joi, 7 aprilie 2011
Daca...
Daca te-as zari acum, inima mi s-ar opri pentru o clipa, doar pentru ca mai apoi bataile sale sa rasune atat de tare, incat ti-ar ajunge la urechi ocolind intreg pamantul.
Daca ai zambi, zidul dintre noi s-ar topi, la fel ca o calota de gheata la temperatura mortala a lavei dintr-un vulcan ce abia a erupt.
Daca m-ai atinge, toata ura din sufletul meu s-ar evapora intr-o clipa, ratiunea s-ar pierde in propriul labirint, iar amintirile ar navali asupra mea ca o toropeala de vara, dand intaietate simturilor.
Daca, doar daca, mi-ai spune ca ma iubesti, as uita pentru un moment de tot ce e in jurul meu; as uita ca sunt in viata. Ne-am inalta amandoi, lasand in urma chintesenta existente: sufletul. Al tau ar fi in capul listei celor care s-au unit cu al meu. Al meu, ar inceta sa-mi apartina, caci s-ar contopi cu al tau.
Daca m-ai saruta...
M-as trezi din vis.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)