Azi (mi-e dor)

Cu unii oameni ai o legătură atât de strânsă încât ceasul intern îţi spune când se apropie un eveniment important pentru sufletul tău. Uneori, e de ajuns să închizi ochii, să ştii cu exactitate unde erai cu un an - sau cu câţiva ani - în urmă , exact pe vremea asta, fără a privi cât e ceasul; fără a te gândi la data în care te afli. În ceea ce priveşte astfel de oameni, e deajuns doar să priveşti înlăuntrul tău, pentru a-i regăsi. Astfel de oameni nu vor pleca niciodată cu adevărat din inima ta, chiar dacă au plecat din viaţa ta.

Azi mă gândesc la tine.

Azi, „cerşesc" prezenţa ta, la fel cum tu o „cerşeai" pe a mea, cu un an în urmă.

Azi, îmi lipseşti. Îmi lipseşte zâmbetul tău, îmi lipseşte cuvântul tău, îmi lipseşte îmbrăţişarea ta.

Azi, îmi lipseşti şi nu înţeleg când ai plecat.

Oare dacă aş fi ştiut că nu te vei mai întoarce, te-aş fi oprit?

Oare dacă acum un an aş fi ştiut că e anul NOSTRU, aş mai fi dat cu piciorul fiecărei oportunităţi de a te avea în preajmă?

Azi, mi-e dor de esenţa noastră. De prietenia ce ne lega.

Azi, mi-e dor, iar tu nu vei ştii vreodată.

Iar dacă ai ştii, oare ţi-ar păsa?

Azi, nici fluturii nu mai zboară la fel.