Avem timp

Auzisem multe despre ea. Toate, numai de bine. Așteptam să o cunosc. Chipul i-l zărisem în poze. Ca în orice grup, oamenii vin și pleacă. Ea era una dintre noile dansatoare, însă era cea care părea cea mai entuziasmată și era cea care începuse să își dedice timp grupului. Câteva luni mai târziu, am ajuns la aceeași petrecere. Era și mai frumoasă decât în poze. Grațioasă și puternică, în același timp. La o primă impresie, părea o femeie independentă și totodată sensibilă. Inițial, se așezase la aceeași masă la care eram și eu. O priveam, însă nu știam cum să o abordez să nu pară ciudat. Parcă „hei, eu sunt cealaltă dansatoare, ne știm de pe facebook” era prea banal. Am amânat abordarea până când s-a mutat la altă masă. Fapt ce-mi făcea și mai grea „misiunea”. Aveam cercuri diferite de prieteni.

La un moment dat, am mers până la baie (că deh, ca orice fată aranjată care ține la machiajul ei, am mers să verific dacă e totul în regulă). Acolo, am zărit-o. Era cu o prietenă. Am profitat de moment, i-am zâmbit și am i-am spus numele, sub semn de întrebare, așteptând aprobarea ei.

-          Anca?

-          Davinia. (mi-a spus, zâmbind)

I-am întins mâna și m-am prezentat. Am zâmbit din nou, și i-am spus că mai povestim, gândindu-mă că vom avea timp. Doar festivalurile se apropiau și urma să petrecem mult timp împreună.

Nu i-am mai vorbit în acea seară. Cred că nici măcar atunci când am făcut poze de grup, împreună.

După câteva săptămâni, am aflat că vom dansa împreună la noul festival, noi două și prietena a cărei petrecere fusese. Așteptam să o cunosc mai bine. Nu i-am scris, mă gândeam doar că atunci când voi merge la repetiții în Alba o voi vedea, vom povestii, ne vom cunoaște. Aveam timp de toate astea. Și auzisem, în continuare, numai lucruri bune despre ea.

Astăzi, nu mai avem timp. Astăzi, ea a fost înmormântată, plecând de pe acest pământ mult prea repede. Astăzi, aș da timpul înapoi, în acea baie, la acea petrecere, să o cunosc mai bine. Astăzi, aș vrea să fi crezut că nu mai am timp, dar să îl am. În schimb am crezut că îl voi avea, și mi-a fost luat.

Tot ce-mi vine acum în minte e că „nerecunoscătorului i se ia darul”.

Dacă aș fi știut să profit de timp, atunci când l-am avut....

Acum nu aș fi scris despre cum ne-am cunoscut. Aș fi scris despre câte am cunoscut.

Dacă nu aș fi avut timp...

Dacă....

Dac...

Da...vinia. Vei fi cea mai stelară dintre noi.

Drum bun, suflet frumos!