Sufocare

Pereţii se strâng.

Gura mi-e uscată.

Un nod se pune în gât şi mă sufocă tot mai tare.

Aerul nu mai pătrunde.

Gândurile nu vor să înceteze.

Lacrimile nu se opresc.

Amintirile mă invadează.

Pe măsură ce timpul se scurge, amărăciunea e tot mai mare.

Respir.

Respir încă o dată, căci am impresia că mă sufoc.

O stare de greaţă apare.

Gândurile sunt demonii mei astăzi. Nu vor să dispară.

Inima se sparge în mii de bucăţele.

Oglinda nu mi-e prietenă. Nici persoana din ea.

Parcă am trăit un vis iar acum m-am trezit la cruda realitate.

Pare un coşmar interminabil.

Mă hrănesc cu amintiri ce par să nu mai vină vreodată.

Am avut atâtea şanse şi le-am irosit pe toate.

Nu vreau să cred că e prea tâziu.

Nu vreau să renunţ la luptă.

Aerul e aurul meu acum. În sufocare.